Efecte si senzatii date de pozitionarea nuantelor

In functie de locul pe care o anumita nuanta il are pe suprafata unui tablou, impresia produsa este diferita. Astfel, albastrul situat in partea superioara a unui tablou da senzatia de usor, dar situat in partea inferioara a tabloului da senzatia de greu; rosul, in schimb, are caracter invers: situat in partea de sus, pare greu, dar situat in partea de jos ne da senzatia de calm. Daca plasam galbenul in partea de sus a unei lucrari, el pare imponderabil, aerian; plasat in partea de jos, pare „inghesuit”, strivit de celelalte nuante.

Benzile de nuanta plasate orizontal ne dau senzatia de spatiu linistit si calm. Petele sau benzile si verde pur (care in contextul specificat capata o insemnatate optica deosebita).

Contrastul simulatan si contrastul de calitate

Este un contrast a carui cunostere ne este necesara pentru lucrarile cuprinse in acest blog, dar are aplicabilitate foarte intensa in practica zilnica.

Contrastul simultan este efectul reactiei spontane complementare produse de o pata de nuanta intensa in jurul ei.

Se poate verifica efectul, aplicand o pata de nuanta rosie pe o panza alba sau pe o panza acoperita cu griuri vopsite. Se poate observa ca dupa aplicarea petei de nuanta rosie, restul s-a nuantat in verde. Aceasta nuanta de verde este cu atat mai intensa cu cat rosul este moi intens sau ocupa o suprafata mai mai mare pe panza sau griurile si nuantele invecinate sunt mai reci.

Putem face o alta experienta privind o jumatate de minut un panou rosu dupa care ne mutam brusc privirea pe un perete alb. Vom constata ca imaginea ce ne apare, imediat ce ne-am mutat privirea, este verde. Aceasta imagine ce ne apare imediat dupa disparitia stimulentului (rosu) se numeste imagine posterioara si persistenta ei depinde de intensitatea excitatiei primite. Daca vom continua experienta vom constata ca imaginea posterioara a galbenului este movul, a albastrului este oranjul si invers.

Raportul dintre rosu-verde, galben-mov, albastru-orange, este un raport de contrast (contrastul complementarelor). Ori de cite ori avem senzatia (nuanta este o senzatie subiectiva) uneia dintre nuante, imaginea ei posterioara este a perechii sale, ele conditionandu-se reciproc. Nuantele complementare se cer reciproc una pe alta, se completeaza una pe alta, sunt prin excelenta cerute de modul normal de functionare a ochilor si de aceea intra ca factor de capetenie in legile de armonie ce guverneaza arta.

In lucrarile noastre vom intalni cazuri in care, pentru a intensifica anumite nuante, nu vom vopsi alte ate, ci vom recurge la ajutorul complementarelor, care au proprietatea (am vazut aceasta la juxtapunerea nuantelor) ca, alaturate fiind, se exalta reciproc.

Utilizat judicios, precedat de experimente, contrastul simultan poate sprijini efectiv conceperea unor lucrari in goblen in care se, creaza efecte armonioase de mai mare rafinament.

Contrastul de calitate

Este usor de inteles ca efectul unei nuante depinde de calitatea si cantitatea ei (intr-un context dat). Reamintim ca prin calitatea unei nuante se intelege puritatea ei, gradul ei de saturatie. In vorbirea curenta se folosesc frecvent expresii ca „rosu viu”, „rosu stins”, .rosu pamintiu”- Pare evident ca. in contrast cu „rosu viu”, celelalte rosuri sunt alterate, amestecate cu alb sau negru (nuantele sunt „rupte”). Despre amestecul de nuanta si ruperea tentei vom vorbi ulterior.

Contrastul de calitate se creeaza intre doua nuante; o nuanta saturata si o nuanta rupta. Este un contrast care favorizeaza compozitia cromatica. Nuantele rupte creeaza atmosfera neutra si pun in mod deosebit in valoare petele de nuanta pura.

Contrastul complementarelor si contrastul cald-rece

Contrastul  complementarelor

Am aratat in paginile precedente care sunt nuantele complementare. Nu vom ramine cu convingerea ca doar cele sase nuante spectrale isi au complementarele lor, ci fiecare dintre cele 130-200 de tonuri insirate in ordine circulara, ca si fiecare dintre nuantele lor, oricit de inchise sau de deschise.

Asociate, doua complementare creeaza un contrast foarte armonios si placut ochiului uman.

Perechile de nuante complementare au, pe linga proprietatea de a fi armonioase, si alte proprietati specifice. Astfel, rosul si verdele produc si un efect intens de cald-rece (vezi contrastul cald-rece). Galbenul si movul nu au doar un efect de complementaritate, ci mai creeaza si contrastul de clarobscur.

 

 

Contrastul cald-rece

Este un contrast ce se creaza intre nuantele care dau aceasta senzatie, de cald sau de rece. Am vazut ca exista nuante care produc senzatia de rece, dar si de umbra, de departare, de transparent. Nuantele calde par mai luminoase, mai apropiate, mai opace.

Tot ce am mentionat ca fiind calitati ale nuantelor calde si reci ne permit sa ne dam seama de posibilitatile expresive ale contrastului cald-rece.

O lucrare al carei prim plan este tratat in nuante calde, iar ultimul plan in nuante reci, ne da senzatia de profunzime, de perspectiva accentuata.

 

 

Contrastul clar-obscur si contrastul nuantelor in sine

Contrastul clar-obscur

In partea introductiva s-a vorbit despre tonalitate (valoare), despre alb-negru si lumea intermediara a griurilor. Ce putem adauga este ca negrul are intotdeauna rol de forma pozitiva (plin) si albul de forma negativa (gol).

Contrastul clar-obscur nu se raporteaza insa doar la lumea alb-negrului, ci si la lumea nuantelor propriu-zise. Plecand de la albastru si adaugandu-i cite putin alb, obtinem o gama de tente de albastru din ce in ce mai deschise. Adaugand albastrului negru obtinem o gama de tente de albastru inchis, pana aproape de negru usor albastrui. Putem efectua acest exercitiu in nuante de tempera sau guase si daca vederea ne este antrenata vom putea crea mai mult de 12 tente, plecand de la rosu, galben, verde, mov sau de la orice alta nuanta.

Facand acest exercitiu, vom putea observa ca gamele de orange, albastru, rosu vor parea mult mai luminoase decit gamele de verde-galbui, verde, rosu-violaceu.

Contrastul nuantelor in sine

Acest contrast, simplu de realizat, nu cere decit o clauza: folosirea unor nuante saturate, nediluate cu alb si neamestecate cu negru, deci nuante stralucitoare.

Dupa cum alb-negrul exprima cu cea mai mai mare forta contrastul clar-obscur, pentru obtinerea unui contrast in sine sunt necesare trei nuante saturate; de pilda, rosu, galben si albastru. Daca dorim sa crestem acest contrast este necesar ca cele trei nuante sa fie separate prin linii negre sau eventual albe.

Contrastul nuantei in sine se poate crea si prin asocierea nuantelor secundare (orange, verde, mov) sau (cu efecte mai atenuate) asocierea unor nuante tertiare – ca de exemplu verde-galben, orange-rosiatic si movul albastrui.

Multiplele teme ale lucrarilor de genul celor cuprinse in acest blog pot fi rezolvate prin utilizarea contrastului nuantei in sine. Acest contrast – intilnit adeseod in nrta populara, in costume, broderii, ceramica — exprima bucuria de a trai, veselie si energie – sau din contra – sobrietate si puritate – ca in asocierea rosului, negrului si albului.

Directory powered by Business Directory Plugin