Istoria cusaturii – parte II (II din III)

In perioada denumita Baroc (sec. XVII – prima jumatate a sec. XVIII), tapiseria devine din ce in ce mai mult un obiect decorativ menit sa delecteze seniorii resedintelor somptuoase. Barocul este epoca marilor ateliere de tapiserie a caror productie va creste vertiginos (cererea fiind mai mare) in detrimentul calitatii artistice.

Declinul cusaturii incepe la sfirsitul secolului XVIII, atat prin picturalizarea conceptiei cat si prin scaderea generala a calitatii, declin care a tinut mai bine de un veac. S-a facut o prima incercare de reinviere a cusaturii intre 1870-1880. Tapiseriile realizate cautau sa regaseasca calitatile gotice, atat in ceea ce priveste modalitatea de vopsire a atelor (in nuante vegetale) cat si rsobrietatea si echilibrul conceptiei creatorului.

Tapiseria isi cunoaste renasterea la inceputul acestui secol prin impulsurile pictorilor Emile Bernard, .Jules Cheret, Jean Veber, Eugene Collona, Georges de Feure, acestia fiind reprezentanti ai curentului „Art Nouveau”. Dupa intaiul si al doilea razboi mondial, tapiseria revine acut in actuqlitate, devenind element decorativ al marilor ansambluri arhitecturale.

Tapiseria clasica foloseste o tehnica straveche: incrucisarea unor ate orizontale (bateala) cu ate verticale tensionate (urzeala) care sunt indesite cu pieptenele sau furculita. Urzeala serveste exclusiv ca armatura, fiind total acoperita de bateala. Bateala este cea care va forma motivul in prealabil reprezentat pe carton si care va determina efectul vizual si artistic. Tehnica cusaturii clasice permite folosirea in aceeasi lucrare a atelor de diverse grosimi si chiar a diverselor materiale (lina, matase s.a.m.d.).

Tipurile de ate (provenienta, grosime) utilizate in tapiserie au evoluat si in timp (de la cinci ate pe cm in sec. XII pana la 10-12 pe cm in sec. XVIII). Subtirimea atelor in tapiserie nu a insemnat un progres ci dimpotriva, finetea punctajului impreuna cu o nemasurata crestere a numarului nuantelor a dus la o concurenta cu pictura, marcandu-i decadenta. La reinvierea genului s-a cautat inlaturarea tendintelor picturale prin revenirea la mijloace de expresie specifice cusaturii, in esenta la o cusatura mai groasa si cu putine nuante. Daca la mijlocul secolului XVIII se foloseau in Franta cam 30 000 de nuante, in sec. XX Lurcat a utilizat in total, pentru 25 m2 de tapiserie, mai putin de 50 tonuri.

Caracteristic pentru tapiserie este si faptul ca atele de bateala nu traverseaza intreaga latime a tesaturii, ci doar un anumit numar de ate de urzeala, atat cat se intinde motivul din aceeasi nuanta.

Operatia de tesere (incrucisare a atelor) se face fie pe un razboi orizontal „basse lisse”, fie pe unul vertical „haute lisse”. Facand o comparatie intre tesaturile vechi descoperite (circa 3000 de ani, inaintea erei noastre) cu cele de azi si intre razboaiele de tesut ale antichitatii si cele actuale, vom constata ca aceasta indeletnicire milenara nu si-a modificat tehnica si mijoacele de lucru decit in foarte mica masura, textura raminand aceeasi, iar razboaiele de tesut suferind putine modificari in constructie.

Lucrarile de tapiserie erau realizate de mesterii tesatori in razboiul de tesut orizontal sau cel vertical, dupa un proiect prealabil denumit carton. Cartonul este modelul facut anume de un artist, dupa care mesterul tapisier face lucrarea. In epoca Renasterii si citva timp dupa aceea, tapiseriile s-au realizat dupa cartoanele lui Rafael, Rubens, Jordaens, Goya, Simon Vonet. Nicolas Mignard, Charles Le Brun, Watteau, Francois Boucher si altii.

Cartonul nu reprezinta – asa cum s-ar putea crede — o pictura in care libertatea de expresie este nelimitata, ci este o lucrare la a carei concepere artistul trebuie sa tina seama de tehnica cusaturii, de materialul din care este realizata, de destinatia pe care o are si de necesitatile decorative ale peretelui. Un carton de tapiserie este riguros conceput, astfel incit zonele de nuanta sa fie net delimitate si intrepatrunderile de nuante indicate, fie prin hasuri fie prin linii zimtate, trebuie sa tina seama de sensul in care va fi tesut precum si de grosimea texturii.

Jean Lurcat, celebru tapisier, a Introdus metoda cartonului cerat, metoda care indica,pentru fiecare pata de nuanta o cifra sau un semn conventional, corespunzator unor esantioane de lina colorata. Tehnica moderna si procedeele actuale permit metoda cartonului fotografiat.

Lasă un răspuns


Directory powered by Business Directory Plugin