Istoria cusaturii – parte I (I din III)

Tapiseria (potrivit Micului dictionar enciclopedic romanesc, 1972) este definita ca fiind: „o cusatura decorativa din lina sau din matase, lucrata manual sau la razboi, folosita mai ales la impodobirea peretilor sau a unor mobile.”

In dictionarul Robert, Paris 1970, gasim urmatoarea definitie: „Tapiseria este o lucrare de arta efectuata atat cu masina cat si manual, in care desenul rezulta din chiar armatura ei — si care este destinata sa formeze panouri verticale”.

Aceste definitii ne sugereaza trasaturile caracteristice ale piesei textile ce poate fi denumita tapiserie. Cu alte cuvinte, tapiseria este o suprafata textila realizata cu un scop decorativ cu subfunctii utilitare. Materiale utilizate (lina, matase s.a.m.d..) se imbina conform unui proiect prealabil (carton) realizat de artist. Cartonul reprezinta o tema aleasa de artist, directionata in functie de personalitatea sa creatoare. Lucrarea finita se reprezinta intr-o compozitie vizuala, prezentata de asa maniera incit sa se impuna privirii.

Spre deosebire de tapiterie, care este o simpla cusatura textila destinata sa acopere piese de mobilier, tapiseria este o opera de arta.

Tapiseria a fost cunoscuta inca din Antichitate, reprezentata mai ales de tesaturile chinezesti de matase (marturie sunt lucrarile din timpul dinastiei T’ang) si de tesaturile din Egipt (in special ale erei copte) si Grecia antica. Datorita perisabilitatii fibrelor textile, nu s-au pastrat decit putine lucrari din lumea antica, dar incepind cu sec. I al erei noastre, gasim marturii care atesta existenta acestui decor textil.

Tapiseria a inflorit in momentele culminante ale marilor culturi si in toate epocile ea a reflectat preocuparile si tendintele estetice ale societatii. Prin valoare, somptuozitate, scumpetea materiei, prin rolul pe care l-a jucat in viata sociala, tapiseria ocupa un loc privilegiat.

In Europa, cele mai vechi tapiserii sunt cele de origine germana (numite Halberstadt) si care dateaza probabil din sec. XII.

La inceputurie Evului Mediu, tapiseria s-a dezvoltat si a inflorit mai ales in Flandra si Franta, mestesugul acesteia ajungand la mai mare cinste in aproape toate tarile Europei.

Epoca de apogeu este cea a Renasterii (sec. XV-XVI). Centre ale cusaturii ca Aubusson si Gobelin

(Franta) au devenit puncte de referinta europeana. Pornind initial de la o tematica religioasa, tapiseria devine progresiv mai laica, se glorifica momente din viata regilor si sunt ilustrate idilice scene pastorale (ramin celebre tapiseriile din timpul lui Ludovic al XlV-lea).

Lasă un răspuns


Directory powered by Business Directory Plugin