Lumea nuantelor – Partea II din II

In afara griurilor neutre mai sunt si griurile vopsite, a caror obtinere va fi aratata atunci cand vom vorbi de amestecul fizic ai nuantelor.

Am intilnit pana acum notiunea de ton si nuanta si prin ton am stabilit ca se intelege gradul de saturatie al unei nuante. Nu vom face confuzia intre ton si tenta, tenta fiind calitatea unei nuante care ne permite sa o distingem de alta. Orice pata de nuanta reprezinta o tenta. Tenta poate fi a unei nuante pure sau pot exista tente ale nuantelor si tente ale altor amestecuri de nuante cu inteles de nuanta aparent dominanta.

Proprietatile fizice ale nuantelor se definesc prin tonalitatea cromatica, puritate (saturatie) si luminozitate (stralucire), iar nuantele acromatice se deosebesc doar printr-o singura insusire: stralucirea.

Puritatea (saturatia) este proprietatea nuantei de a fi mai concentrata (mai saturata) sau mai diluata. O vopsea de o anumita nuanta poate fi amestecata cu nuanta alb, reducand astfel saturatia nuantei respective.

Luminozitatea (stralucirea) nuantei este proprietatea acesteia de a fi mai mult sau mai putin vie.

Valoarea unei nuante este treapta obscuritatii sau a claritatii sale si ea se numeste inca ton.

Daca o nuanta este in acelasi timp saturata si luminoasa se spune ca avem o nuanta vie; daca este mai putin saturata dar luminoasa se numeste pala; daca este saturata dar mai putin luminoasa, nuanta devine adinca; iar daca nu este nici luminoasa nici saturata se spune in limbaj coloristic ca avem o nuanta moarta.

Nuantele pot sugera caldura sau raceala, apropierea sau departarea, plinul sau golul. In cadrul celor trei nuante de baza doua sunt nuante calde (rosul si galbenul), iar albastrul este rece. Nuantele rezultate din amestecul acestora vor fi la randul lor, in afara de orange, calde sau reci, si aceasta in functie de cantitatea de nuanta de baza pe care o contine ames

tecul. De exemplu: movul rezulta din rosu sl albastru (rosul cald, albastrul rece). Daca amestecul rezultat astfel va contine mai mult albastru, movul va fi rece, iar daca va contine mai mult rosu, va fi cald. Acelasi lucru se va intimpla si cu verdele.

Este foarte important de retinut aceasta proprietate a nuantelor de a sugera caldura sau raceala pentru intelegerea relatiilor dintre lumina si umbra, dintre apropiere si departare.

Lumina se exprima de obicei cu o nuanta calda, iar umbra cu o nuanta rece. De aceea nuantele din umbra vor avea tendinta de a se apropia de albastru, iar in lumina de galben.

Asa de exemplu vom stabili nuantele de verde pentru un copac; in lumina vom avea un verde galbui, iar in umbra un verde albastrui. Un vas rosu va avea spre pata de lumina un rosu spre orange, iar in umbra un rosu care se apropie de mov.

In cadrul perspectivei coloristice, se poate observa cum nuantele calde par a veni in fata, iar cele reci se duc inapoi.

Nuantele fundamentale (rosu, galben, albastru) si nuantele secundare (verde, mov, orange) pot da prin mix aproximativ 900 de tente pe care ochiul omenesc le poate distinge. Aceste tente insumeaza totalitatea gamelor de nuanta ce se intind de la nuanta pura pana la griul perfect.

Intre nuante pot fi urmatoarele categorii de relatii:

– relatii colaterale: intre nuantele vecine, respectiv rosu-orange, orange-galben, galben-verde, verde-albastru, albastru-mov, mov-rosu;

– relatii complementare, care se stabilesc intre nuantele separate de alte doua nuante (sau nuantele opuse in cercul cromatic): rosu-verde, orange-albastru, galben-mov. Se poate vedea in aecst caz ca o nuanta este primara, iar cealalta este secundara.

– relatii intermediare, stabilite intre nuantele care nu sunt nici vecine, nici complementare si sunt separate de una, sau mai multe cuori. Asa de exemplu, relatiile dintre rosu-galben, rosu-albastru, rosu-mov, orange-verde sau galben-albastru sunt relatii intermediare.

Lasă un răspuns


Directory powered by Business Directory Plugin